vineri, 30 martie 2018

GLOSAR – pentru iubitorii de cărți și nu numai …


Pentru unii nu este atât de ușor să exprime în vorbe ceea ce simt sau ceea ce doresc să evidențieze, așa cum pentru alții este doar un joc de cuvinte să reflecte ceea ce gândesc. De aceea, pasiunea pentru cărți și lectură poate fi redată în diferite imagini și culori. Toate adunate la un loc constituie un întreg necesar umanității. Adică, fiecare dintre noi avem nevoie să cunoaștem părerile, impresiile și experiențele trăite de acea categorie de oameni care ni se aseamănă sau poate nu.
Voi porni de la extrema pozitivă, adică, aceea a celor care au pasiunea de a colecționa cărți (bibliofili sau bibliomani). Sunt multe de spus despre ei și, în acest caz, poate cuvintele nu sunt de ajuns pentru a face o descriere binemeritată. Și nici voi nu cred că vă doriți să citiți un amalgan de aprecieri doar pentru a consolida statutul lor. Ceea ce vreau să evidențiez este modul în care un iubitor de carte își cinstește pasiunea. Nu așteaptă laudele celor din jur (deoarece nimeni nu va veni să-l aplaude pentru că citește) și nici recunoștință, ci doar mulțumirea și bucuria de a transmite mai departe dragostea sa pentru lectură. Mai mult, se va simți util atunci când va avea cui să dăruiască cărți sau să ofere sfaturi și păreri.
Totuși, dacă sunt persoane care suferă de bibliomanie sau bibliofilie (deși tind să cred că dacă există sunt puțini aceia) nu cred că ar constitui un pericol pentru ceilalți, ci ar avea tot ei un mare dezavantaj pentru că mai mult ca sigur ar trăi într-o lume proprie, efectiv ireală, care le-ar cauza probleme și dificultăți în a reuși să se integreze în societate. Cred că s-ar simți niște intruși într-o lume imperfectă. Este doar o părere.
Nu zic că este greșit sau anormal să ai o pasiune și să crezi cu tărie în ea, ceea ce vreau să spun este că pentr orice lucru, situație sau pasiune trebuie să avem o limită, să facem totul cumpătat, să gândim mereu și să găsim minimul și maximul între care să ne desfășurăm. Moderația, un echilibru în toate. Nu este tocmai ușor, dar nici imposibil. Calea de mijloc este câte puțin din fiecare. Nici prea puțin nu e bine, cum nu e bine nici prea mult. De aceea, insist să dau un exemplu pe care l-am mai specificat într-un articol anterior. Mă refer la a transforma plăcerea pentru citit într-un ritual zilnic. Nu dăunează, dimpotrivă este o activitate benefică pentru creier și cel mai bun remediu de relaxare.
Să nu uităm și de cealaltă extremă, cea a biblioclaștilor (distrugătorii de cărți). Aici nu pot să nu fac o paranteză și să nu amintesc de vestitul Montag, un pompier care urăște cărțile (bibliofob) și prin natura meseriei sale descoperă plăcerea de a le arde.
Astăzi, vreau să cred că nu sunt astfel de oameni, dar asemănători lor, aș spune eu că, sunt cei cărora nu le place să citească.
Ei bine, pentru a vă alunga puțin din supărare (dacă cumva v-au întristat ultimele cuvinte) vă propun să faceți o scurtă plimbare cu un bibliobuz, să alegeți o carte și să o savurați cu plăcere până la destinație. Și dacă găsiți printre ele și cărți vechi, al căror miros vă acaparează, este minunat. (bibliosmia)
Ce să mai spun că dacă sunt printre voi și câțiva pasionați ai cifrelor și cunoscători ai cărților din punctul de vedere al valorii prețului și istoricului lor (bibliognozie), totul devine mai interesant și atractiv?!
Rămâne la latitudinea voastră să alegeți categoria din care vreți să faceți parte sau să o stabiliți pe cea în care vă aflați deja.



Numai bine,
Șoarecele de bibliotecă!



GLOSAR

v  Bibliofil = persoană care are pasiunea de a colecționa cărți
v  Biblioman = persoană stăpânită de bibliomanie, colecționar pasionat de cărți
v  Bibliomanie = pasiune exagerată pentru cărți
v  Bibliofilie = interes deosebit pentru cărți
v  Biblioclast = distrugător de cărți
v  Bibliofob = persoană care urăște cărțile
v  Bibliobuz = autobuz amenajat ca bibliotecă itinerantă
v  Bibliosmia = plăcerea de a mirosi cărți vechi
v  Bibliognozie = cunoaștere a cărților din punctul de vedere al valorii prețului și istoricului lor
v  Biblioterapie = tratament al unor maladii nervoase prin lecturi adecvate

luni, 12 martie 2018

Recenzie ,,Cronica zeiței” de Natsuo Kirino

Titlu: Cronica zeiței

Autor: Natsuo Kirino

Editura: POLIROM

Număr de pagini: 253

Crezusem de mult că poveștile bune au fost spuse până acum și nimic nu mă mai putea surprinde într-atât încât să mă facă să visez iar la orice fantezie a altor lumi sau la personaje cu totul și cu totul fabuloase. Ceea ce am citit acum, mi-a făcut un refresh pentru întreaga mea conștiință rămasă încă de când eram copil. ,,Cronica zeiței” a creat în mintea mea o complexă lume Ying Yang, pe fundalul tropical al unei insule sărăcăcioase, dar îmbrăcată în cele mai vii culori ale naturii.

Natsuo Kirino creionează cu desăvârșită măiestrie caracterul a două surori, Namima și Kamikuu, destinate ca amândouă să fie câte o miko a tărâmului întunericului, respectiv a tărâmului luminii. Astfel, încă de la începutul cărții, autoare face cea mai fatală combinație: lumină și întuneric, viață și moarte, Ying și Yang, dragoste și ură, negru și alb. Cele două surori sunt despărțite brutal de la o vârstă fragedă și fiecare începe să-și urmeze destinul. Diferența dintre cele două este că una își acceptă povara, pe când cealaltă decide să fugă cu un bărbat de pe insulă. Tragedia nu întârzie după această încercare nereușită și tânăra Namima, care a refuzat să se împace cu gândul că este o miko a întunericului, sfârșește ucisă chiar de bărbatul cu care fugise. Cu toate acestea, sufletul femeii ajunge să slujească zeița închisă în Tărâmul Morților și percepția i se schimbă grav.

Nu trec fără să amintesc faptul că acest roman ciudat îmbină misterul, tragedia și dragostea cu fantezia, ca mai apoi să creeze o adevărată oază de originalitate de la prima filă și până la ultima. Mi-a stârnit atât sentimente contradictorii, cât și în ton cu personalitatea mea, bazându-se pe întâmplări extraordinare ale zeilor și oamenilor, păcătoși de ambele părți, încărcați de dragoste și apoi de ură, sfâșiați de tragedia în care se află, fără voința de a o depăși.

,,Un lucru nou se naște abia atunci când două lucruri devin unul. O calitate există prin faptul că se deosebește de altă calitate, opusă ei; sensul se naște prin faptul că ele există în perechi.

Mi-a lăsat un gust puternic amar și o certitudine că acest roman este diferit de oricare altul am citit până acum. Nu poti să-i ofer mai mult decât 10/10 pentru mâna și inspirația pe care Natsuo Kirino le-a dovedit prin această operă unică.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

joi, 8 martie 2018

Recenzie ,,Spovedanie la Tanacu” de Tatiana Niculescu Bran

Titlu: Spovedanie la Tanacu

Autor: Tatiana Niculescu Bran

Editura: POLIROM

Număr pagini: 211

Nu de multă vreme am început să citeasc și să apreciez cărțile din categoria Top10+, iar cu cât mă aprofundez mai mult, cu atât găsesc opere de mare  valoare din literatura universală care au fost selectate și retipărite într-o nouă formă. Așa am ajuns să citesc și ,,Spovedanie la Tanacu” a unei autoare compatrioată, care mi-a deschis larg viziunea spre o lume și o temă care nu mi-au fost atât de atrăgătoarea până acum.

Romanul spune povestea Irinei, o fată care a crescut la casa de copiii și care ajunge să-i facă o vizită prietenei sale, călugăriță la mănăstirea din Vaslui, ,,Sfânta Treime”. Cu o strânsă legătură cu titlul, dinamismul poveștii este pornit de o spovedanie a tinerei fete la preotul Daniel. Punctul culminant ajunge acolo unde paginile și cuvintele nu mai există, când timpul se dilată și povestea te acaparează cu totul în ea. Suferindă, Irina trece printr-o serie de ,,vindecări” de la medici și, în ultimă instanță, de la Biserică.

Tratamentele aplicate se dovedesc ineficiente și tânăra devine pradă unei stări de violență care generează pierderea autocontrolului și, ulterior, destinul tragic al acesteia.

Tatiana Niculescu Bran adoptă un cadru monahal îmbinat cu cel al spitalului, care creează o atmosferă sumbră, stranie, sinistră și supranaturală. Posedarea Irinei de diavol, încadrează opera în genul psihologic, cu abordarea bolii de psihoză.

Este o carte bună, care merită citită, ușor de parcurs și un un cadru absolut original creat de o româncă.
Ofer nota de 8/10 acestei cărți și toată aprecierea mea scriitoarei.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

luni, 5 martie 2018

Inventarul cărților citite și … necitite


Poate vă întrebați ce fel de cărți deține un șoarece de bibliotecă. Și, cu siguranță, pe multe dintre ele le aveți deja. Și, poate, le-ați și citit deja. Dar, până să îmi spuneți dacă este așa sau nu m-am gândit să vă arăt micile mele comori, să vă zic pe care le-am citit și pe care încă nu am reușit să le citesc. Cred că ideea de a face inventarul nu este chiar atât de rea, nu-i așa?
Pentru a menține ordinea și a oferi o notă de eleganță imaginilor mă voi ghida după două criterii esențiale (pentru mine): editura și culoarea coperții.
(Notă! Menționez că titlurile cărților boldate sunt cele citite deja, iar cele scrise cu font italic sunt cele care își așteaptă rândul.)
Și acum, să trecem la treabă!

Editura Adevărul

(Știu că sunt puține dar, cu timpul, voi avea întreaga colecție.)
Crimă și pedeapsă – F. Dostoievski
Portretul lui Dorian Gray – O. Wilde
Castelul – F. Kafka
Fructele mâniei – J. Steinbeck
Magicianul – J. Fowles
Amintiri din casa morților – F. Dostoievski
Sclavii pământului – V. Corbul
Divina comedie – D. Alghieri



Editura Paladin



Fahrenheit 451 – R. Bradbury
Omul ilustrat – R. Bradbury


Editura Art




Dublul – F. Dostoievski

Frații Karamazov – F. Dostoievski
Roșu și negru – Stendhal
La răscruce de vânturi – E. Bronte
Adolescentul – F. Dostoievski
Cel mai iubit dintre pământeni – M. Preda
Umiliți și obidiți – F. Dostoievski
Invitația la vals – M. Drumeș


   



Editura Polirom

Cititorul – B. Schlink
Idiotul – F. Dostoievski
Jucătorul – F. Dostoievski
Însemnări din subterană și alte microromane – F. Dostoievski
Șoareci și oameni – J. Steinback
Meseria de romancier – H. Murakami
Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă – H. Murakami
Colecționarul – J. Fowles

Logodnica (schițe și povestiri) – A. P. Cehov


Lolita – V. Nabokov
Livada de vișini. Trei surori – A. P. Cehov
Iubita locotenentului francez – J. Fowles
Omida – J. Fowles
Eseu despre orbire – J. Saramago
Mantaua. Nașul. Însemnările unui nebun – N. V. Gogol
Suflete moarte – N. V. Gogol
Demonii – F. Dostoievski
Jurnal de scriitor – F. Dostoievski
Oameni sărmani – F. Dostoievski
1984 – G. Orwell
Anna Karenina – L. Tolstoi
De veghe în lanul de secară – J. D. Salinger
Pentru cine bat clopotele – E. Hemingway
Numele trandafirului – U. Eco



Editura RAO


 Un veac de singurătate – G. G. Marquez
Colonelului n-are cine să-i scrie – G. G. Marquez
Cronica unei morți anunțate – G. G. Marquez
Picătura de aur – M. Tournier
Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul și împărăția – A. Camus
Lupul de stepă – H. Hesse
Ceasurile – A. Christie
Cel mai lung drum – N. Sparks
Hoțul de cărți – M. Zusak
Mesagerul – M. Zusak
Dragoste la prima vedere – N. Sparks
Bibliotecara de la Auschwitz – A. Iturbe
Generalul în labirintul său – G. G. Marquez
A trăi pentru a-ți povesti viața – G. G. Marquez
Toamna patriarhului – G. G. Marquez
Dragostea în vremea holeriei – G. G. Marquez
Jocul cu mărgele de sticlă – H. Hesse
Knulp. Demian – H. Hesse
Narcis și Gură-de-Aur – H. Hesse
Muntele vrăjit – T. Mann
Doctor Faustus – T. Mann
Regele arinilor – M. Tournier
Coliba unchiului Tom – H.B. Stowe
Primul om – A. Camus
Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara – A. Camus
Procesul – F. Kafka

Editura TREI

Sub aceeași stea – J. Green                                           
Orașe de hârtie – J. Green

Ce ne spunem când nu ne vorbim – C. Simion





Editura Nemira

Omul obsedat de cărți – A. H. Bartlett
Biblioteca nopții – A. Manguel





Editura Humanitas

Mănâncă, roagă-te, iubește – E. Gilbert
Povestașul – M. V. Llosa
Foamea – Knut Hamsun
Alchimistul – P. Coelho
Veronika se hotătăște să moară – P. Coelho
Don Quijote de la Mancha – M. De Cervantes 
Adulter – P. Coelho
Al cincilea munte – P. Coelho

Editura Litera

Înainte să te cunosc – J. Moyes                               
După ce te-am pierdut – J. Moyes
Jocuri de oglinzi – A. Christie
O viață – G. Martin
Prea multă fericire – A. Munro




Editura Corint




Dama cu camelii – A. Dumas fiul
Mândrie și prejudecată – J. Austin
Duelul. Dramă la vânătoare – A. P. Cehov




Alte edituri


Cum se scrie un best-seller. Tehnica americană pentru a transforma o idee într-un roman de succes – M. Ramirez (Ed. Tritonic)
Casa lui Dostoievski – J. Edwards (Ed. Biblioteca ideală)
Dostoievski văzut de contemporanii săi (Ed. Biblioteca R & R)
Nuvele și povestiri – F. Dostoievski (Ed. Opera Magna)
Ulise – J. Joyce (Ed. Univers)
Cum să ai o zi bună – C. Webb (Ed. Publica)


Și lista este încă deschisă. Îmi doresc o bibliotecă foarte mare. Cred că și voi la fel. Iar ca orice vis să devină realitate trebuie să contribuim, în primul rând, cu voință și mult efort.
Totodată, mai sunt multe alte cărți pe care le vreau în bibliotecă, însă cu timpul și dacă am și răbdare le voi avea pe toate. Nu îmi rămâne decât să aștept...
Voi ce cărți aveți în bibliotecă și ce alte cărți își vor găsi locul acolo?


Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă!







vineri, 2 martie 2018

Recenzie ,,Monstrul din prag” de H. P. Lovecraft

Titlu: Monstrul din prag

Autor: H. P. Lovecraft

Editura: Vremea

Număr pagini: 238

Categorie: Horror

Tot ce pot să spun după ce am citit această carte e că mi-a dat niște fiori pe spate de frică. Bineînțeles, cei care iubesc genul horror, cu siguranță o vor aprecia mai mult, dar eu o consider o învățătură să nu mai citesc altădată acest gen. :))

,,Monstrul din prag” nu e chiar ,,o carte”, ci o culegere de mai multe povestiri horror, 5 la număr, după cum urmează:
- Cazul Charles Dexter Ward
- Dincolo de zidul somnului
- Șobolanii din ziduri
- Cel ce bântuia în bezne
- Monstrul din prag.

Prima, ,,Cazul Charles Dexter Ward” este cea mai lungă, de 140 de pagini, cu un conținut de-a dreptul macabru. Lovecraft surpride aici povestea nefericită a tânărului Charles Ward, pasionat de magie, științe exacte, cărți oculte, alchimie, vrăjitorie. Cu un fir narativ palpitant, autorul îți trezește suspiciuni și frici cu fiecare pagină. Așa se face că, la început, totul este blurat și de neînțeles, ca mai apoi să pătrunzi într-o lume de-a dreptul sinistră, la care nicio minte umană sănătoasă nu ar ajunge.

,,Suntem toți călători ce străbat spații imense și secoli nenumărați.” -Dincolo de zidul somnului

Un lucru care m-a impresionat a fost folosirea datelor exacte, a locurilor și a detaliilor date despre împrejurări, ceea ce te face la un moment dat să te întrebi dacă nu cumva ororile descrise în carte sunt fapte reale și personajele chinuite de autor au trăit pe pielea lor întâmplările... apoi îți dai seama că nu ar mai fi rămas nimeni care să le povestească.

Înclinația lui Lovecraft către această filozofie interzisă a lumii magiei negre, a lumii de dincolo, a diverselor ideologii și terorii îmbracă forma unei povestiri complexe și, mai mult, este încărcată de sentimente specifice (teamă, anxietate, iritabilitate) care le sunt transmise cititorului prin trăirile inimaginabile ale personajelor.

Cu toate că este o culegere de mai multe povești, ideile sunt autentice pentru fiecare dintre ele și cu subiecte diferite, dar abordate prin același mijloc înfricoșător.

,,Există zone de umbră cât se poate de aproape de drumurile vieții noastre zilnice și, uneori, un suflet malefic iese din tenebre.” -Monstrul din prag

Este o carte de nota 9/10, scrisă excelent, fără detalii de prisos, care își atinge sigur și precis obiectivul: acela de a arăta și fața nevăzută a literaturii universale în toată complexitatea sa, motiv pentru care trebuie să recunosc că H. P. Lovecraft este cu mult deasupra lui Stephen King în acest domeniu.

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

joi, 1 martie 2018

Reading challenge 2018

De mult timp așteptăm această nouă provocare și mulți dintre voi m-ați întrebat cât mai e până la Reading challenge-ul de anul ăsta. Ei, bine, dragii mei, am acum lista cu cele 21 de cărți, pentru că, na... este un nou an, avem experiență și trebuie să ne perfecționăm în continuu, așa că am venit cu o provocare în plus.

Cum a fost și în 2017, voi luati lista și începeți să citiți cărți care corespund. Apoi îmi trimiteți poză cu respectiva carte, după ce ați citit-o și tot așa, până la sfârșitul anului. La final, doar cei care au reușit să parcurgă toate cele 21 de cărți vor intra în alegerea finală. Totodată, voi pune fiecăruia câte o întrebare dintr-o carte citită de el, aleasă random.

Ca și anul acesta, câștigătorul va primi din partea noastră un colet care va conține diverse lucruri și cărți.

Iată lista cu Reading challenge 2018:

1. O carte publicată în vara anului 2018.
2. O carte de aventură.
3. O carte scrisă de Lovecraft.
4. O carte de poezii.
5. O carte cu copertă extrem de colorată.
6. O carte din categoria SF.
7. O carte primită cadou de ziua ta.
8. O carte împrumutată de la bibliotecă.
9. O carte aleasă doar după copertă.
10. O carte psihologică.
11. O carte de la editura RAO.
12. O carte biografică.
13. O carte din categoria beletristică.
14. O carte din seria Top 10+.
15. O carte scrisă de un scriitor român.
16. O carte de 283 de pagini. (ultima pagină numerotată este 283)
17. O carte cu un cuțit desenat/imprimat pe copertă.
18. O carte cumpărată în luna noiembrie.
19. O carte apărută în 1999.
20. O carte după care s-a turnat un film.
21. O carte pe care o urmăreai de mult să o citești.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, le puteți adresa într-un mesaj pe pagină și voi încerca să răspund cât mai precis cu putință.

Mai menționez că aceste cărți trebuie neapărat citite în 2018. Altfel... vă voi căuta, vă voi găsi și... vă voi lua cărțile din bibliotecă!

Vă doresc lectură plăcută și spor la citit. 😊

Toate gândurile mele bune,
Șoarecele de bibliotecă.

luni, 26 februarie 2018

Recenzie ,,Slam: din dragoste pentru Layken” de Colleen Hoover

Titlu: Slam: din dragoste pentru Layken

Autor: Colleen Hoover

Editura: Epica

Număr pagini: 267

Cu toate că este o autoare foarte cunoscută și a tot publicat, nu am reușit să citesc de la Colleen Hoover nicio carte până acum. Ceea ce pot spune este că am fost profund impresionată să găsesc o carte adolescentină, scrisă într-o manieră originală și care abordează o temă aparent tipică contemporanului.



Autoarea vorbește în cartea de față despre încercările brutale la care viața supune o fată de doar 18 ani, Layken, care, în urma decesului tatălui ei, este nevoită să se mute cu mama și fratele său în alt oraș. De aici începe startul unui întreg ,,circ” de drame și răsturnări de situație care apar când te aștepți mai puțin.


Colleen ne păcălește la început și Will Cooper aduce mult cu tipologia cu care noi ne-am învățat deja: aceea a ,,băiatului rău”, ca mai apoi să se dovedească a fi deosebit. Amuzant, maturizat, muncitor și realist, Will devine un sprijin și o pârghie de legătură pentru Layken, care pare să-și pună toată dragostea pe care o are în relația lor.
Readuși pe linia de plutire a iubirii, aripile celor doi se frâng repede, când o întâmplare face ca ei să-și descopere adevăratele calități.


M-a impresionat nespus stilul lejer în care povestea este scrisă și cu atât mai mult lectura rapidă a cărții. Bineînțeles, nelipsite au fost momentele dramatice, amuzante și triste care mi-au creat efectiv stările prin care personajul trecea, făcându-mă să râd și să plâng deopotrivă.


Cum nu mă așteptam, finalul a fost unul exploziv, care mi-a produs o gamă de sentimente și mi-a lăsat un gust plăcut cum că am învățat ceva din cartea asta: ce înseamnă viața, când moartea e nimic, ce sunt grijile, când alții suferă înzecit, ce mai ești tu, când totul te trage în jos, și mai ales... cine ești dacă nu iubești?


Mi-a plăcut enorm modul de scriere, mi-au atras atenția citatele formației The Avett Brothers de la începutul fiecărui capitol și mi-a plăcut învățătura cu care Colleen Hoover m-a lăsat prin intermediul lui ,,Slam”.

Această carte trebuie neapărat citită și avută în bibliotecă, fapt pentru care îi ofer o notă de 8/10.

Cu drag,
Șoarecele de bibliotecă.

marți, 20 februarie 2018

Mici romane, mari capodopere




Esențele tari se găsesc în sticle mici ... Așa cum și romanele de mici dimensiuni pot deveni, în timp, mari capodopere. Nu doar cărțile cu un număr mare de pagini ocupă un loc bine stabilit în clasamentul celor mai bine opere scrise și citite vreodată. Există idei sau situații pentru care autorii consideră că nu trebuie să folosească un amalgan de cuvinte pentru a transmite mai departe ce au de spus.
Totuși, cum ne pot atrage atenția aceste romane? Reușesc autorii să cuprindă întreaga operă în cât mai puține pagini sau fac doar o sinteză a evenimentelor?
Ei bine, pot să vă spun că aceste lucrări și-ar pierde din consistență dacă ar fi altfel structurate. De multe ori, nu trebuie să luăm și nici să adăugăm acolo unde totul arată sau sună bine. Iar pentru a vă convinge de acest lucru, vă invit ”să cunoașteți” 5 romane absolut superbe chiar dacă nu sunt la fel de ”mari” ca celelalte. Frumusețea lor constă tocmai în acest detaliu: dimensiunea.

          1.  Jucătorul – F. M. Dostoievski (203 pagini)





Nu este singurul roman de mici dimensiuni al lui Dostoievski, dar este, poate, unicul pe care l-a scris în doar 4 săptămâni. ”Jucătorul” este mai mult o carte despre sine și patima pentru jocurile de noroc.
Protagonistul romanului este Aleksei Ivanovici, un profesor tânăr pasionat de jocurile de noroc, care lucrează pentru familia unui general rus, un bărbat cu multe datorii și o logodnică tânără, care încă mai stă cu el deoarece speră ca generalul să primească moștenirea unei mătuși de la Moscova aflată pe patul de moarte. Surpriza e și mai mare atunci când femeia le face o vizită și ajutată de tânărul profesor descoperă pasiunea pentru jocul la ruletă, unde pierde aproape întreaga avere.
Nu lipsește nici dragostea din peisaj, mai exact obsesia lui Aleksei pentru Polina, fiica generalului. Și ca totul să se complice și mai mult, în grațiile fetei se mai află și un francez, Marquizul Des Grieux și englezul Ashtley. Va exista o relație amoroasă între protagoniști? Este mai puternică patima pentru bani sau patima pentru iubire?
                                              

           2. Străinul – A. Camus (101 pagini)



”Străinul” este un roman filozofic în care accentul este pus pe individ și societatea în care acesta trăiește. Mai degrabă, protagonistul este un inadaptat și aspru criticat de cei din jurul său. Ca de exemplu, fumatul unei țigări sau băutul unei cafele cu lapte în timpul priveghiului sunt considerate ca fiind total nepotrivite pentru situația în care se află.
Deși pare un tip chiar banal ce duce o viață de rutină (merge zilnic la birou, ia prânzul în același restaurant, locuiește în același cartier de peste 10 ani, are o relație amoroasă cu o femeie de care se simte atras mai mult fizic decât spiritual), viața lui se schimbă radical în ziua în care decide să comită o crimă, aparent fără motiv.
Comportamentul lui di timpul procesului scoate la iveală străinul nonconformist al societății de atunci sau de acum. O revoltă de orice fel împotriva standardelor impuse de societate ne transformă în ciudații unei lumi necunoscute.

              3.  Colonelului n-are cine să-i scrie – G. G. Marquez (128 pagini)



Deși este un roman de mici dimensiuni, ideile principale sunt bine conturate. Ideea de început este cea a speranței, a așteptării. Bătrânul colonel speră să primească cât mai curând scrisoarea care să-i confirme dreptul la pensia ce i-a fost promisă cu 15 ani în urmă și, prin urmare, în fiecare vineri merge la poștă. Cu toate că alături de soția sa astmatică trăiesc în sărăcie, își fac tot mai multe datorii și sunt nevoiți să vândă de prin casă obiecte învechite pe care nu le mai vrea nimeni, colonelul își hrănește sufletul trist cu aceeași iluzie zi de zi, și anume, că va primi pensia care i se cuvine.

O serie de evenimente descriu tot mai clar adevărata situație în care se află de fapt protagonistul. Deși așteptarea pare a fi zadarnică, colonelul nu-și pierde speranța și cu atât mai puțin orgoliul și continuă să creadă în meritele sale.
De aici putem învăța cât de important este să credem cu tărie în convingerile noastre, însă trebuie să știm și cât de departe să mergem. Nu putem umbla doar în linie dreaptă, iar o analiză continuă a împrejurărilor poate fi foarte utilă pentru a nu ajunge în cealaltă extremă, cea a absurdităților.

       4.  Cronica unei morți anunțate – G. G. Marquez (258 pagini)


Ca în alte romane, destinul tuturor personajelor se învârte în jurul unui singur eveniment/fapt: uciderea tânărului Santiago Nasar. Declarat vinovat de către Angela Vicario, acesta este ucis de frații fetei pentru că i-ar fi ”furat” virginitatea. Astfel, este umbrită fericirea mai multor persoane: Santiago Nasar este ucis, deși crima este una anunțată, dar niciun localnic nu face nimic pentru a o împiedica sau pentru a preveni viitoarea victimă, Bayardo San Roman o refuză ca soție pe Angela Vicario datorită secretului ei, iar frații fetei plătesc pentru greșeala făcută cu 3 ani de închisoare.
Uneori puterea cuvintelor și a faptelor este atât de mare încât poate spulbera orice urmă de fericire sau de liniște sufletească. Întotdeauna nu strică să avem cumpătare în toate.

          5.  Fahrenheit 451 – R. Bradbury (172 pagini)


”Fahrenheit 451” nu a făcut altceva decât să-mi atragă atenția încă de la început. O carte în care este descrisă o lume care a renunțat la cărți, iar alții, pompierii, care sunt meniți să le aprindă nu face decât să te intrige mai mult și să-ți stârnească îndeajuns curiozitatea încât încât să nu poți renunța la ea.
Autorul scoate la lumină un personaj pe care îl ajută ”să renască” din nou. Din pompierul care găsește o satisfacție incredibilă în acțiunea de a arde cărțile în personajul care ajunge, la final, să le îndrăgească. Pentru a parcurge acest traseu protagonistul este ajutat de celelalte personaje, fie într-o manieră pozitivă, fie ea negativă. Toate reușesc să-i întărească convingerile și dragostea pentru lectură.
Orice convingere trebuie consolidată prin fapte și certificată cu rezultatele obținute. În fiecare dintre noi arde focul cunoașterii, dar el trebuie menținut constant pentru a fi pe deplin fericiți.

Bineînțeles că mai există și alte romane la fel de importante ca acestea, dar până la urmă, ceea ce contează cu adevărat este ca mesajul transmis să fie perceput ca atare. Deci, lista cu recomandări nu se încheie aici, dar mi-ar plăcea ca și voi să veniți cu noi propuneri. Aștept ideile voastre!



Cu drag, 
Șoarecele de bibliotecă!